Pseudo indieni.........Mata Hari

Sinonim cu spionajul, exotismul şi frivolitatea, numele Mata Hari făcea istorie la început de secol XX. Cazul misterioasei femei care scandaliza Europa la acea vreme, prin uşurinţa cu care îşi oferea serviciile intime oricui care fi fost gata să îi întreţină modul extravagant de viaţă, avea să rămână în istorie drept unul dintre cele mai controversate momente ale mileniului trecut.  

A fost într-adevăr Mata Hari una dintre cele mai mari spioane din istorie? S-a făcut vinovată de moartea a zeci de mii de francezi, aşa cum susţineau acuzatorii, sau nu a reprezentat decât un ţap ispăşitor care să mascheze incompetenţa autorităţilor de la Paris? La aproape un secol de la dispariţia sa, Mata Hari pare că nu şi-a dezvăluit încă toate secretele.

O apariţie scandaloasă 

Scandalurile au însoţit-o pe Mata Hari, pe numele ei adevărat Margaretha Geertrude Zelle, încă din primii ani ai vieţii. Înscrisă de la vârsta de 14 ani la şcoala unei mănăstiri, pentru a deprinde bunele maniere şi arta gospodăriei, aşa cum o cereau obiceiurile vremii, tânăra olandeză avea să fie exmatriculată doi ani mai târziu pentru seducerea directorului instituţiei. Peste alţi doi ani, Geertrude avea să îşi încheie adolescenţa cu o căsătorie scandaloasă, măritându-se cu Campbell MacLeod, un vârstnic ofiţer scoţian din armata olandeză, pasionat, mai degrabă, de aventuri amoroase şi alcool, decat de întemeierea unei familii.

Căsnicia lor nu avea să dureze decât şapte ani, date fiind excesele bahice urmate de ieşiri violente ale soţului, dar şi datorită pasiunii tinerei femei pentru bărbaţii în uniformă. Criza familială pe care o traversau cei doi se va acutiza odată cu moartea misterioasă a fiului lor, de care se acuzau reciproc. Se pare că, în realitate, acesta fusese otrăvit de un servitor abuzat de MacLeod, deşi vinovatul nu a fost descoperit niciodată. Despărţirea survine în 1902, moment care o gaseşte pe Geertrude lipsită de orice fel de sprijin material şi de posibilitatea de a-şi câştiga existenţa. 

Tânăra pleacă la Paris, capitala cosmopolită, pentru a-şi încerca norocul. După mai multe tentative nereuşite de a poza pentru artişti, Margaretha se vede nevoită să apeleze la singurul lucru ce îi putea asigura un venit, prostituţia.

Mata Hari 

Punctul de cotitură în viaţa femeii al cărei viitor părea cât se poate sumbru, avea să îl constituie slujba care i se oferă la un circ ambulant. Aici ea va deprinde tainele dansului oriental, moment în care simte că norocul ei este pe cale să se schimbe. Geertrude îşi reinventează identitatea, pretinzând că este fiica unei indience care ar fi murit la naştere, renunţând şi la numele ei în schimbul denumirii de Mata Hari, expresie care în Indiile Olandeze însemna ‘’ivirea zorilor ‘’.

Noul personaj cunoaşte un succes rapid şi răsunator, ajungând în numai câţiva ani să dea reprezentaţii în toate marile capitale ale Europei. Spectacolul ei era unul incendiar, care şoca asistenţa prin nuditatea totală a dansatoarei, lucru nemaiîntâlnit la vremea respectivă. De altfel, Mata Hari este considerată azi inventatoarea spectacolelor de streap-tease.
Nu miră pe nimeni faptul că tânăra era asaltată de o mulţime de admiratori dispuşi să plătească sume exorbitante pentru favorurile acesteia. În numai câţiva ani, olandeza metamorfozată în indiancă devenise cea mai scumpă curtezană din Europa, favorita cercurilor elitiste, formate din capete încoronate, politicieni, oameni de afaceri şi, nu în ultimul rând, vechea ei pasiune, ofiţerii de carieră.

Începutul sfârşitului 

Reîntoarsă la Paris în 1915, după o prelungită şedere la Berlin, în care se spune că ar fi cucerit chiar pe prinţul moştenitor al Germaniei, Mata Hari se vede implicată într-un scandal neprevăzut, cu iz politic. Într-o perioadă de nesiguranţă şi de neputinţă a autorităţilor franceze în faţa serviciilor secrete germane, tânăra este acuzată de spionaj în detrimentul Franţei. Dorind poate să îşi dovedească nevinovăţia, ea se oferă benevol să acţioneze ca agent secret, urmând să îşi folosească relaţiile din Berlin pentru a obţine informaţii.

Rămâne un mister jocul făcut de Mata Hari, precum şi natura serviciilor oferite de ea atât ofiţerilor germani cât şi celor francezi. Cert este că dansatoarea primea sume enorme de bani din ambele tabere, motiv pentru care va fi arestată la 12 februarie 1917, chiar în holul hotelului Anthenee Plaza din Paris. Cinci luni mai târziu, ea va fi adusă în faţa instanţei, într-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.

În ciuda lipsei oricăror dovezi, Mata Hari, care îşi susţinuse permanent nevinovăţia, este acuzată de înaltă trădare şi condamnată la moarte. Era evident că autorităţile de la Paris aveau nevoie de un ţap ispăşitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterana, cele care fuseseră scufundate de către submarinele germane, atacuri în care îşi pierdusera viaţa nu mai puţin de 50.000 de francezi, şi de pierderea agenţilor secreţi din afara ţării. Apelurile olandezei către preşedintele Franţei rămân fără ecou, urmând ca sentintţ să fie executată cât mai rapid. 

 Execuţia misterioasă 

Unul dintre cele mai misterioase episoade ale întregului proces Mata Hari, rămâne execuţia acesteia. Sentinţa urma să fie îndeplinită la marginea pădurii Vincennes, în zorii zilei de 15 octombrie 1917, de către un pluton format din 12 oameni. Puţinii martori au declarat că femeia a apărut îmbrăcată cu cele mai bune haine, aruncând ocheade avocatului care o însoţea şi preotului care trebuia să asiste la execuţie. Calmul său era unul neobişnuit pentru astfel de momente, fapt ce a alimentat o legendă care va face înconjurul lumii în cel mai scurt timp.

Se pare că un influent admirator din armata franceză ar fi plătit plutonul de execuţie pentru a trage cu gloanţe oarbe, acţiune de care Mata Hari nu ar fi fost străină. Cu toate acestea, încercarea celor doi fusese deconspirată, ducând la execuţia victimei care nu bănuia nimic.

O alta versiune a poveştii spune că înainte de a fi executată, Mata Hari şi-ar fi desfăcut haina de blană dezvelindu-şi trupul  în faţa soldaţilor care urmau să o ucidă.

Probabil că adevarul nu va fi niciodată cunoscut, în fond, au trecut aproape o sută de ani în care autorităţile franceze nu şi-au schimbat niciodată poziţia faţăde presupusa spioană. Cert este că legenda frumoasei olandeze a depăşit graniţele timpului, ea rămânând în istorie drept prima femeie fatală în accepţiunea modernă a cuvântului, şi un exemplu pentru viitoarele generaţii de spioni deşi, probabil, nu a fost niciodată unul dintre ei.