imi dau seama tot mai des ca fiind copii gresim cand ne dorim sa crestem mari, sa fim independenti, sa nu mai depindem de parinti, sa nu le mai auzim zilnic cicalelile si nemultumirile, cat de mult gresim...

Acum cand nimic nu mai este asa cum a fost, pentru ca este natural sa ne maturizam, imi pare rau ca nu am o bagheta fermecata cu care as putea intoarce timpul inapoi. Poate ca melancolia mea este cauzata de sarbatorile ce se apropie cand toti copii revin acasa si familia imbraca forma veche, uitata si prefatuita de dorinta copiilor de a fi independenti.

un lucru il stiu sigur imi este foarte dor de acele momente cand bunica ma trezea in fiecare dimineata cu glas bland si zambet blajin, acum acest lucru il face ceasornicul enervant....

sunt foarte multe lucruri pe care as vrea sa le intorc, dar nu ar incapea intr-un singur articol...