Păşesc pe hudiţa satului pustie şi tristă. La o poartă, pe un scaun stă aşezată mătuşa Eleonora, care are trei feciori şi toţi trei au plecat în lume, de la băiatul mezin i-a rămas doar nepoţica Mihaela cu care îşi mângâie bătrâneţea. O salut şi mă îndrept spre casă, pe de o parte şi pe cealalta casele rămase de izbelişte se acoperă cu un aer specific cimitirului. Ogrăzile, pline cu flori cândva, acum s-au transformat într-un meleag al buruienilor de toloacă.
Sunt case noi, amenajate frumos şi la care s-a muncit mult, dar care au rămas goale deoarece stăpânii nu mai au nevoie de ele. Au plecat peste hotare unde la început le-a fost foarte greu, dar s-au adaptat, şi-au găsit un post de muncă şi au luat şi familia incolo. Aşa că au rămas casele orfane la o vârstă fragedă.
E pustiu în sat, numai bătrâni şi copii …ca după război.
Din cauza migraţiei vecina mea cu mulţi ani mai mică mi-a devenit prietenă şi soră.
O cunosc dintotdeauna, chiar de la naştere . O cheamă Irina la fel ca şi pe sora mea. Este un copil făcut la bătrânete cum spun cei în vârstă, adică să fie de ajutor când părinţii nu vor mai putea să lucreze. Pentru mine ea rămâne aceeaşi Pici cum o numeam când era mica. A crescut într-o familie îndestulată dar se pare că niciodată nu este suficient ca să renunţi pentru a avea o situaţie şi mai bună. Irina nu este orfană, dar aţa se consideră, deoarece de 4 ani mama ei este plecată la muncă în Italia şi a rămas doar cu tatăl ei cu care nu se împaca defel şi nu o înţelege ,cum spune ea. Vine la mine pe furiş ca să nu afle că a ieşit din ogradă.Se aşează la masă cu noi s
şi mînâncă cu poftă.
-Ce bună e mâncarea parcă e făcută de mama, cu tata nu pot să mănânc deloc, îmi spune că sunt grasă şi că stric mâncarea degeaba
Povesteşte cu ochii în lacrimi şi aplecaţi în pământ. Mi-e milă de ea. Îmi spune deseori că are nevoie de mamă, ca are multe probleme legate de vârstă şi nu are cine să o sfătuiască.
Aşa am devenit eu sora cea mai mare.
-Cum se coace pâinea, că mama nu m-a învăţat şi tata strigă la mine că nu ştiu să fac nimic.
O iau cu mine în bucătărie şi frământ nişte plăcinte ca să vadă procesul.
A doua zi îmi aduce să gust din pâinea coaptă de ea. Era foarte mândră.
-Ce noroc ai avut de bunica ta, îmi spune cu vocea scazută, te-a învăţat atâtea lucruri, pe mine mama nu m-a pus la lucru şi nu stiu ce să fac acum.
Uneori mă uit la ea şi mă gândesc, este un copil normal cu cerinţe normale pentru vârtsa ei , dar care nu vrea nimic din ce îi trimite mama ei în pachete, vrea o mamă care să-i fie alături.
Într-o zi a venit plânsă.
-ce s-a întâmplat ?
-ştii, tata mi-a spus că vrea să se însoare, că la servici la el sunt femei tinere, frumoase. Când l-am întrebat şi cu mama cum rămâne , mi-a spus că nu are nevoie de ea, numai să-i trimată bani ca să-şi cumpere maşină, în rest poate să rămână acolo.
Am rămas perplexă când am auzit aşa ceva.
Adică în zilele noastre nu mai contează să fii alături de cei dragi, de cei care sunt familia ta contează doar maşina pe care ai s-o cumperi sau gardurile de fortan pe care le ridici din banii trimişi din Italia.
-mama a zis că mă ia la dânsa, şi tata nu mă lasă, se teme că nu o să mai vin, şi chiar n-am să mă întorc, mereu mă ceartă că sunt leneşă şi că mănânc prea mult, ce să fac ?
Ma uit cu jale la faţa ei umflată de plâns şi nasul roşu de atâta şters. Brusc am asociat-o cu pasărea din colivia de aur, ea are tot ce-şi doreşte ,dar nu vrea nimic din ce are, vrea foarte puţin, să fie alături de familia ei împrăştiată prin lume.
Acesta este doar un caz din satul meu, în care multe case au rămas fără stăpân şi bătrâni fără sprijin din cauza că tinerii au plecat peste hotare în căutarea unui trai decent.
Potrivit datelor neoficiale, în străinătate sunt plecaţi între 300 de mii şi 1 milion de moldoveni. Surselor oficiale afirmă, însă, că această cifră nu depăşeşte 150 de mii.
Aproximativ jumătate din emigranţii moldoveni lucrează în domeniul construcţiilor, iar fiecare al ci cincilea - în servicii. Potrivit surselor neoficiale, ţările preferate de moldoveni sunt Italia, Rusia, Spania, Portugalia şi Israel, dar şi cele de peste ocean, precum Canada şi SUA.
Aproximativ jumătate din emigranţii moldoveni lucrează în domeniul construcţiilor, iar fiecare al ci cincilea - în servicii. Potrivit surselor neoficiale, ţările preferate de moldoveni sunt Italia, Rusia, Spania, Portugalia şi Israel, dar şi cele de peste ocean, precum Canada şi SUA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu