joi, 30 decembrie 2010

Gânduri triste de Revelion

când eram copil, îmi placea să privesc pe geam cum se aşternea leneşă, iarna peste tot şi ograda devenea un ocean de alb imaculat fără margini.  Mă gândeam că fiecare  dintre vieţuitoare are o căsuţă în care stă la cald alături de părinţi, ca şi mine la acea perioadă. Am crescut şi tot mai cred că fiecare dintre fiinţele  de pe acest glob trebuie să aibă un acoperiş deasupra capului. Pisicile vagabonde, maidanezii, boschetarii sunt acele fiinţe care ţi se aruncă tot mai des în ochi, poate că e vremea asta a sărbătorilor de iarnă şi peste tot auzim, "de Crăciun, fii mai bun..." şi mă gândesc ce vor face aceste creaturi în această lăudată zi?
Privesc pe geamul aburit al autobuzului la străzile aglomerate, ambuteiajele create din cauza sărbătorilor de iarnă, care  adună la un loc fraţi, surori, părinţi, copii şi cine ştie dacă la anul viitor, în această zi se vor mai vedea cu toţii, căci necunoscute sunt căile Domnului. Ciocnim cu bucurie paharele cu şampanie la bătaia orologiului, dar nu ştim câţi dintre noi vom fi şi la viitoarea bătaie a ceasului ... Vreau să cred că  vom rămâne aceeaşi, neschimbaţi şi sănătoşi, ceea ce vă doresc şi vouă prietenii mei. Să fiţi înconjuraţi de oameni dragi şi iubiţi-vă fraţii, părinţii pentru că nimic nu e veşnic.. La Mulţi Ani şi Crăciun Fericit!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu