marți, 30 octombrie 2012

Bunicul meu
este ceea ce se numeşte o pagină din istorie.
El nu a învăţat la un liceu particular şi nici nu s-a îmbrăcat vreodată cu haine de firmă. Dar a ştiut să construiască o casă, să sădească un copac, să-şi întemeieze o familie şi să muncească cinstit 50 de ani de zile, pentru ca la bătrâneţe să trăiască cu o pensie de 700 de lei.
Bunicul meu nu ştie ce înseamnă o tabletă PC sau iPAD,
el a învăţat să scrie, acele două buchii pe care le mai ţine minte, cu un ciob de cretă pe o tăbliţă obişnuită, de mărimea unei tablete de azi.
Cred că totuşi ideea creării unui astfel de gadget le-a aparţinut moldovenilor încă din timpurile după cel de-al Doilea Război Mondial, când în şcolile moldoveneşti nu exista nici urmă de hârtie sau caiete.
Bunicul meu...
sunt conştientă că odată cu trecerea lui în cealaltă lume va trece o epocă întreagă.
O epocă în care vecinii îşi împrumutau unii altora o pereche de pantofi când plecau la hram. Când tot ce era al meu era şi al vecinului.
O epocă în care bărbaţii nu vorbeau urât şi necenzurat în prezenţa femeilor.
O epocă în care femeile nu treceau cărarea unui bărbat cu căldările goale, pentru că însemna ghinion.
O epocă în care obiceiurile erau păstrate cu sfinţenie, iar Ziua de Paşti a fost sărbătorită indiferent dacă preşedintele de colhoz îi forţa să iasă în câmp. Iar de Sfântul Gheorghe frecau geamurile cu usturoi în semnul crucii, căci din bătrâni se consideră că mirosul de usturoi îi sperie pe lupi şi-i ţine departe de găinile din ocol.
O epocă în care oamenii nu au ştiut de medicamente, antibiotice şi Coldrex, iar izvarul era leacul ce vindeca orice boală.
O epocă în care fetele nu ştiau de Chanel nr.5 sau Bourjois, iar frumuseţea naturală era susţinută cu muşcatele roşii pentru a reda roşeaţă obrajilor şi busuiocul în loc de parfum.

Ştiu că pentru unii, chiar şi acum, aceste detalii sună ca nişte barbarisme, dar mie îmi pare rău că nu i-am spus niciodată bunicului meu că-l iubesc. Stângăcia nu a permis celor de vârsta lor să spună astfel de cuvinte, şi cred că am moştenit acest lucru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu