miercuri, 27 octombrie 2010

Michelangelo Buonarroti


MICHELANGELO di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564) a fost fără nici un dubiu unul dintre cei mai inspiraţi creatori din istoria artei. El a reprezentat altături le Leonardo da Vinci cea mai puternică forta din renaşterea italiană. Ca sculptor, pictor, arhitect şi poet, Michelangelo a exercitat o puternică influenţă asupra contemporanilor săi şi asupra artei din vestul Europei în general. Florentin (deşi s-a născut pe 6 martie 1475, într-un mic oraş numit Caprese, lângă Arezzo) Michelangelo a continuat de-a lungul vieţii sale să fie ataşat de acest oraş, de arta şi de cultura lui. Şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii de adult în Roma, fiind angajat al Papei. Cu toate acestea prin testament a cerut să fie îngropat în Florenţa.
  Michelangelo a realizat cel puţin două sculpturi în relief până la vârsta de şaisprezece ani, şi anume: Bătălia Centaurilor şi Madona pe trepte, amândouă realizate în casa Buonarroti,din Florenţa.

Doi ani mai târziu, Michelangelo fuge din Florenţa (de unde familia Medici fusese temporar exclusă) în Bologna, unde între anii 1494-1495 a executat numeroase statuete din marmură pentru biserica din San Domenico.


Din Bologna, Michelangelo a ajuns în Roma, unde a putut examina multe statui clasice, nou descoperite, şi multe ruine. În următoarea periodă a început seria de sculpturi la scară mare, cum ar fi cea a lui Bacchus (una dintre puţinele lucrări de natură păgână cu importanţă mai mare decât lucrarile sale de natură religioasă).


Cam în aceelaşi timp, Michelangelo a realizat sculptura numita Pieta. Originalul se află în prezent în Basilica Sfântului Petre. Una dintre cele mai faimoase opere de artă, Pieta a fost probabil terminată de Michelangelo, până la vârsta de douazeci şi cinci de ani şi este singura lucrare pe care a semnat-o vreodată. 




Tânăra Maria este sculptată stând maiestos, ţinând corpul mort al lui Iisus Hristos pe genunchi, tema fiind împrumutată din arta nord-europeană. În loc să-şi dezvăluie necazul extrem, Maria este stăpânită iar expresia feţei sale este una de resemnare în faţa morţii. În această lucrare, Michelangelo sintetizează inovaţiile din sculptură ale predecesorilor săi din secolul al XV-lea, cum ar fi Donatelo, adăugând la aceasta, noua monumentalitate a stilului renascentist din secolul al XVI-lea.

În perioada 1501-1504, după reîntoarcerea sa la Florenţa, Michelangelo sculptează magnifica statuie „David” (care are o înălţime de patru metri şi treizeci şi patru de centimetri).
 Eroul vechiului testament este prezentat nud, tânăr şi suplu, musculos şi vioi, privind în abis, de parcă l-ar cântări din ochi pe duşmanul său Goliat, pe care înca nu l-a întâlnit încă. Intensitatea arzătoare a expresiei faciale a lui David este o trăsătura caracteristică multor figuri realizate de Michelangelo, asemenea personalităţii sale. 




David, cea mai faimoasă sculptură a sa, a devenit simbolul Florenţei iar originalul a fost plasat în Piaţa Signoria în faţa Palatului Vecchio, primăria florentină. 





În 1505 Michelangelo este chemat la Roma, de către Papa Iulius al II-lea, pentru două motive. Cel mai important dintre ele este, realizarea frescei din Capela Sixtină. Lucrând deasupra capelei, stând pe spate pe schelă, Michelangelo a pictat, între 1508-1512, una dintre cele mai frumoase picturi ale tuturor timpurilor. 
 
Pe bolta Capelei, Michelangelo a construit un sistem complicat de decoraţii în care a inclus nouă scene din Geneză, începând cu „Separarea întunericului de zi” şi incluzând „Creaţia lui Adam”, „Creaţia Evei”, „Tentaţia şi decaderea lui Adam şi a Evei” şi „Potopul”. 
Aceste scene centrale sunt înconjurate de profeţi pe tronuri de marmură si de alte subiecte din Vechiul Testament.





 ..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu