Felii de cer

Fiecare

îşi are

felia de cer...

sub care visează,

trăieşte

şi speră...

Din geamul meu privesc la cerul feliat de cablurile negre ce leagă ca nişte liane blocurile triste unul de altul. Cerul din geamul meu este ca un tort împărţit în felii neegaleşi fiecare îşi poate alege felia lui de cer, în care vrea să viseze.

Oraşul e agitat şi sufocat de caniculă, de oameni, de maşini, de cabluri, care leagă fără permisiunea cuiva toate blocurile unul de altul, ca într-o horă.

Razele soarelui sunt şi ele feliate şi ard fiecare diferit de strada pe care te mişti.

Sau mi se pare?

Poate că e o stradă pe care ai mers tu cândva iar aerul tău mă răcoreşte ca o briză uşoară de vânt, de mare, de dor...

Suntem doi străini- ce trăim sub un cer şi un soare feliat. Iar tortul numit viaţă ne-a împărţit feliile în aşa mod, ca să nu visăm iciodată împreună: sub aceeaşi felie de cer pe care o văd din geamul meu...