Cine nu are bătrâni, să-și cumpere...

Acum câțiva ani în urmă, când acasă încă mă aștepau doi ochi plini de dor, le spuneam acelor ochi „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Acum îmi dau seama că de fapt un bătrân de la care primești dragoste necondiționată, și mai ales care te așteaptă în fiecare vineri mai ceva ca pe Sfintele Paști, este cea mai mare comoară...

Păcat. 

Aș da tot ce am să mai pot cumpăra o zi cu ochii plini de dor ai bunicii, care se umpleau de lacrimi când apăream în prag...